"-Stii cumva unde e strada Anastasie Pana?
-Nu..imi pare rau...Chiar nu stiu..
-E ok, mersi mult"
O privire, eu nedumerita...si-am plecat. Pentru cinci minute am simtit ca ma indragostesc. Doar pentru cinci minute. As fi fost in stare sa intreb primul necunoscut unde strada Anastasie Pana si sa alerg inapoi sa ii spun.
Ce ne-am face daca ne-am indragosti cu minutele? Ne-am umple viata de amintiri frumoase si nedureroase. Am deveni maniaci, si am trai doar pentru asta. Scopul fiecaruia in viata ar fi sa iubesca. O satra de hippioti! Ne-am insela la fiecare jumatate de ora si ne-am binecuvanta unii pe altii. Ar muri intreaga specie din lipsa de urmasi..nu de la caldura.
Inca stiu ca zambesc cel mai frumnos, cand imi zambesc in barba..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
GreenCigarette: utopie cel putin pentru mine=>urma...urmele sunt peste tot cum si iubirile`s pretutindeni,timpul ne-nconjoara facand dragostea o vesnicie........citind textul scris d irina m`am gandit la un singur lucru=>"de ce timpul respecta regulile impuse de secunde?".daca o sa-mi raspundeti voi(cei care veti citi "utopie"...)poate atunci o sa invatam si noi sa piratam iubirea.si uite asa...am ajuns de unde am plecat...cred ca ar trebui s-o tragem la indigo pe irina...
Trimiteți un comentariu