marți, 24 iulie 2007

Lui

Nu. Sa nu ti se para ca iti cer prea mult.
Tu doar taci in gand si culege-ma de pe o creanga intr-un parc unde nu cad frunze primavara. Ia-mi fiecare gand si impleteste-l, fa-l al tau, amesteca-l bine cu fum de cafea si tigari ieftine. Nu spune vreun cuvant..si nu-mi mai murdari gandurile. Nu asta e menirea ta. Degeaba incerc sa te conving de tine, nu intelegi nimic. Nu vreau sa pleci, departe de mine asta. Vreau doar sa ma faci sa fiu a mea. Din nou, a mia oara. A nimenui altcuiva afara de mine. Eu, dumnezeul si calaul meu.
O sa vrei sa imi interzici milioane de simtiri, sa imi interzici existenta.. sa ma faci sa dispar. Stii mai bine decat mine ca nu existi. Esti mereu terta persoana, naluca in care imi incredintez toate visele si toate fricile, tot ce am in mine si tot ce ma face pe mine eu.
Inventia mea, ca o experienta chimica nereusita,. iti mai trebuie doar putina sare si o sa te confund apoi cu marea. Iti mai trebuiesc atat de multe ca sa existi, sa te materializezi, sa devii eu..
Esti cel caruia ii spun mereu ce as vrea sa spun altcuiva, mereu altora, mereu altii.

Multumesc pentru ca stii sa zbori cel mai frumos.

Niciun comentariu: