Byron - On the Road (live in Suburbia)

when you are alone
sitting on the pavement, hoping for a ride, dreaming away
remember her hands
touching the back of your neck like a breath of wind so real

long time passing doesn't mean it's gone
that touch is still there and will never leave
as you did

when you are alone
walking on the wayside, asking for a ride, dreaming away
forgetting that crap
"what will you do with your life if you won't work out your next day?"

following the sun is not good enough
for taking your last breath with a smile on your face?
i won't spend my life confronting the real
what about living without established frontiers?

what about misty mountains in a sunset light?
what about drinking from a waterfall?
what about leaving people without telling goodbye?
we'll meet again, i'm sure

the cars still intersect, hypnotizing your memories
those days lost forever you never forgot
leaving all behind doesn't mean you don't miss
that child accidentally you're not anymore

what about laying on leaves and watching the stars
preparing to fall asleep?
what about casual friends for a couple of miles?
don't ask about the meanïng anymore




parce que.

Cheers darlin'

Damien Rice- Cheers darlin'

Cheers darlin'
Here's to you and your lover boy
Cheers darlin'
I got years to wait around for you
Cheers darlin'
I've got your wedding bells in my ear
Cheers darlin'
You gave me three cigarettes to smoke my tears away

And I die when you mention his name
And I lied, I should have kissed you
When we were runnin' in the rain

What am I darlin'?
A whisper in your ear?
A piece of your cake?
What am I, darlin?
The boy you can fear?
Or your biggest mistake?

Cheers darlin'
Here's to you and your lover man
Cheers darlin'
I just hang around and eat from a can
Cheers darlin'
I got a ribbon of green on my guitar
Cheers darlin'
I got a beauty queen
To sit not very far from me

I die when he comes around
To take you home
I'm too shy
I should have kissed you when we were alone

What am I darlin'?
A whisper in your ear?
A piece of your cake?
What am I, darlin?
The boy you can fear?
Or your biggest mistake?

Oh what am I? What am I darlin'?
I got years to wait...

Prea mult praf de stele pe urmele mele

Ma apropii de palmele mele, dar nu ca sa ma mangaie ci sa ma loveasca.
Uit din ce in ce mai des inceputuri, ma pierd in betia timpului il reduc si il pun intr-un sertar numit "neglijabile".
De ce cautam fericirea in locuri fara zambete, in locuri aglomerate..Nu ne temem ca ne-o fura? De ce nu ne temem? I-am putea da in judecata si o multime de oameni ar fi pedepsiti cu cate un lacat pe inima. O sa fie judecati de cineva superior, un fel de dumnezeu al tuturor si al nimanui, in niciun caz al meu.

Mereu ati vrut sa stiti cine e dumnezeul meu. Ei bine, am doi. Unul pe care il respect si pentru care nu e nevoie sa fac semne ca sa observe cineva asta, iar altul cu care ma cert, pe care il reneg si cel care ma reaga. Niciodata aceeasi. Si desi ar trebui sa ma cred avantajata niciodata nicunul nu imi aduce aminte de el, nici nu imi iarta pacatele. Ei doar vegheaza ce fac si cat praf de copt imi pun in propriu-mi aluat sau cat ma trec prin sita.
Sufletul mi-a obosit. Face pasi inapoi, vrea pasi inapoi si ma cara cu el. Ma umplu de dor si ochii devin reci. Uit cate am uitat, uit cate pierd, uit nimicurile castigate la loz in plic sau loz in soarta si vreau inapoi. Inapoi la mine, la tot ce eram. La frica de a vorbi cu straini, la emotiile mele, la primele dati, primele lacrimi, primii nervi, prima durere, prima data cand mi s-au inmuiat genunchii, prima dorinta de a ma razbuna, prima ironie...la toate acele prime dati traite in dinti.
E prea multa dexteritate in tot ce fac si imi e frica ca o sa uit sa imi mai fie frica.

Alexandru Andries - Poarta-te frumos cu ea

Mi-as fi dorit sa traiesc alte timpuri. Timpuri in care sa am mai multe interdictii din partea societatii. Ar fi fost frumos sa simt fiorul ala cand incalci ceva fie cat de mic, dar sa stii ca ai facut un pas inainte pentru tine. E ca atunci cand esti mic iar parintii ascund dulciurile inainte de masa pentru ca "iti strica pofta de mancare" iar tu le gasesti si mananci cat mai multe cu frica in san. Cand esti sub presiune creezi mai efervescent si parca speri sa te conteste cineva. Cineva care da legi, cineva care intezice, mai exact. Toti iesim din decor, dintr-un decor pe care l-am omorat.

In lumea de azi, te pierzi in atat libertate. Totul e normnal, nimic nu mai impresioneaza pozitiv. E plina lumea de exemple rele, de teribilism exacerbat. Traim intr-o lume fara lege si ne mandrim cu asta.

Lumea are nevoie de reintoarcere la simplitate, de un pic de rusine, de timiditate, un pic de frica..avem nevoie sa ne amintim de inceputuri.

Exocentrism

Am mereu nevoia de tine, acolo, oricine ai fi tu si sub orice forma. Mereu cand imi e bine sau cand sunt nervoasa. Dar nu sa ma consolezi ori sa te bucuri cu mine;astea nu conteaza. Ci doar sa fii acolo, sa ma asculti cum ma zbat sau bat cu pumnii in masa. Sa iti spun ca ma duc sa fumez de nervi sau bucurie.
Stii prea bine ca la mine nu exista starea de suparare. Eu sunt doar nervoasa. Furioasa si nimic mai mult. Iert orice, dar nu uit.
Si cand zambesc sa fii acolo sa-mi privesti fata tampa si pe mine toata agitandu-ma.
Ma cunosti si cand nu am chef. Nu vorbesc si spun des "nu-mi pasa". Sau atunci cand nu imi pasa pentru ca imi e bine si pur si simplu sunt linistita. Stare de relaxare totala pe fata mea. Atunci fumez foarte concentrat si te privesc cu sprancenele usor incruntate.

Tu. Tu esti mai multe persoane. Prefer sa va privesc ca pe un intreg in loc sa fac diferente. Nu, nu e genul de intreg in care din persoane rezolvi un puzzle. Un intreg din identitati unice care nu ma fac sa fiu altceva decat sunt. Si tin la voi destul cat sa nu uit asta nociodata, pentru ca nu as fi eu altfel.

iar pentru exocentrismul meu nu pot sa spun decat:

"Hey babe, take a walk on the wild side!"

Prea multe cuvinte

Cuvintele, nu se invata ele se simt. Eu dau din mine pentru a-i da esenta unui cuvant. Eu creez cuvintele pentru mine. Felul in care asezi cuvintele, e o arta. Sa le faci sa curga de parca s-ar fi nascut unul dup altul, sa se intrepatrunda, sa nu fie distante intre ele, sa poata crea. Fiecare cuvant e un nou pas. Cuvintele sunt minunate...e atat de frumos sa auzi pe cineva vorbind placut sau scriind frumos astfel incat sa il intelegi..sa te faca sa simti ca ar putea fi si cuvintele tale. Cuvintele nu se vand pe sine, cuvintele nu pot fi vandute...Ele sunt cele ce vand, sunt unicii comercianti; asta depinde si cat de bine vrajesc. Cuvintele mint. Cuvintele dor, dar pe ele nu le doare nimic niciodata.
Din cuvinte fac bratari, atat de subtiri incat daca nu le meritati sa le scapati printre degete ori sa se desfaca.

Uneori te urasc pentr ca vorbesti si scrii cu cuvinte. Sunt prea multe in acelasi loc, la acelasi timp. De ce? Si atunci cuvintele nu exprima nimic. Sunt doar sunete care ma scot din minti si ma fac sa imi pierd incet incet vointa. Atunci vreau doar sa taci si sa stai departe. Sa te amesteci cu ele si sa mi te aduci la borcan, dar fara capac.
Fa-ma din mine cuvant, ca sa pot sa te vand.

Am 3 pasi inapoi doar pentru mine

De unde atat parere de rau?
Uneori ma gandesc ca faceti asta doar pentru a nu spune ca nu ai dus ceva la extrem sau ca nu te-ai plictisit...ca nu ai plictisit ceva.
De ce sa iti para rau pentru ceva ce ai facut? Nu vad rostul. Mai ales daca ceea ce ai facut a fost pentru ca ai vrut sa faci ceva. Sa iti para rau ca ai dorinte? Ca vrei ceva? Sa iti apra rau ca ti le implinesti...Iar daca nu ai vrut, sa iti para rau in fata ta, niciodata in fata altora. Sa iti para rau ca nu ai cumpanit mai mult..poate.

Sa nu iti para rau ca ai dorinte, ca vrei, ca speri, ca vrei sa fugi de tine sau de altii, ca vrei sa scapi, ca nu mai poti, ca nu suporti, ca te faci ca nu vezi. Nu.

Sa iti para rau pentru tot ce nu poti sa faci, ca nu ai curaj si ca iti e frica, da sa iti para rau!

Lacatele vietii voastre

Traiti

In negura

Vietii voastre patrunse

De niste ganduri ascunse

Sub frunze.

Iar gandul cauta

Prin voi

Raspunsul la niste

Intrebari subtile

Brodate din file.

In haosul in care alergati

Ciudat, in cerc

Nu e lumina

Nu e caldura.

E doar…un plans inabusit.

Nu recunoasteti

E mult prea greu

Sa stii sa spui ce simti

Cand toti din jurul tau

Iti dau priviri miloase

Sub care se ascunde tacit

Indiferenta

Indiferenta cu ea insasi.

Ai vrea sa strigi

Dar nu mai ai curaj.

Ti-a murit si curajul,

Obosit de atata alergat.

De ai striga,

Ei nu te-ar auzi

Caci sunt la fel ca tine.

Au in urechi

Dopurile Indiferentei.

Te doare sa te observi

Dar n-ai ce face.

Ai intrat in jocul hazardului

Din care vei iesi

Cand Ea,

Neagra si plictisita

Te va lua.

Nu mai ai sanse.

Esti blestemat sa mori

Fara sa-ti pese

De tine sau de altii…

…Degeaba ai murit.

Ai trait pasiv.

Si afara inca nu ploua cum as fi vrut sa ploua astazi, ploua tacut ca si ieri.

si nu, chiar nu ti se pare...asa e!