Am mereu nevoia de tine, acolo, oricine ai fi tu si sub orice forma. Mereu cand imi e bine sau cand sunt nervoasa. Dar nu sa ma consolezi ori sa te bucuri cu mine;astea nu conteaza. Ci doar sa fii acolo, sa ma asculti cum ma zbat sau bat cu pumnii in masa. Sa iti spun ca ma duc sa fumez de nervi sau bucurie.
Stii prea bine ca la mine nu exista starea de suparare. Eu sunt doar nervoasa. Furioasa si nimic mai mult. Iert orice, dar nu uit.
Si cand zambesc sa fii acolo sa-mi privesti fata tampa si pe mine toata agitandu-ma.
Ma cunosti si cand nu am chef. Nu vorbesc si spun des "nu-mi pasa". Sau atunci cand nu imi pasa pentru ca imi e bine si pur si simplu sunt linistita. Stare de relaxare totala pe fata mea. Atunci fumez foarte concentrat si te privesc cu sprancenele usor incruntate.
Tu. Tu esti mai multe persoane. Prefer sa va privesc ca pe un intreg in loc sa fac diferente. Nu, nu e genul de intreg in care din persoane rezolvi un puzzle. Un intreg din identitati unice care nu ma fac sa fiu altceva decat sunt. Si tin la voi destul cat sa nu uit asta nociodata, pentru ca nu as fi eu altfel.
iar pentru exocentrismul meu nu pot sa spun decat:
"Hey babe, take a walk on the wild side!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu