Cuvintele, nu se invata ele se simt. Eu dau din mine pentru a-i da esenta unui cuvant. Eu creez cuvintele pentru mine. Felul in care asezi cuvintele, e o arta. Sa le faci sa curga de parca s-ar fi nascut unul dup altul, sa se intrepatrunda, sa nu fie distante intre ele, sa poata crea. Fiecare cuvant e un nou pas. Cuvintele sunt minunate...e atat de frumos sa auzi pe cineva vorbind placut sau scriind frumos astfel incat sa il intelegi..sa te faca sa simti ca ar putea fi si cuvintele tale. Cuvintele nu se vand pe sine, cuvintele nu pot fi vandute...Ele sunt cele ce vand, sunt unicii comercianti; asta depinde si cat de bine vrajesc. Cuvintele mint. Cuvintele dor, dar pe ele nu le doare nimic niciodata.
Din cuvinte fac bratari, atat de subtiri incat daca nu le meritati sa le scapati printre degete ori sa se desfaca.
Uneori te urasc pentr ca vorbesti si scrii cu cuvinte. Sunt prea multe in acelasi loc, la acelasi timp. De ce? Si atunci cuvintele nu exprima nimic. Sunt doar sunete care ma scot din minti si ma fac sa imi pierd incet incet vointa. Atunci vreau doar sa taci si sa stai departe. Sa te amesteci cu ele si sa mi te aduci la borcan, dar fara capac.
Fa-ma din mine cuvant, ca sa pot sa te vand.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu