elephantman - Nothing Dies

pentru ca nu stiu de ce am simtit azi moartea aproape

Suntem?

Suntem fiecare pofta, sclavii dorintelor noastre, suntem fiecare pas stramb, fiecare emotie...tremuratul de frig. Suntem cerculetul din fum de tutun, lipsurile noastre, setea de un ceai bun, fiecare pumn in masa, urme de sudoare in nisip...Suntem fiecare gand atarnat ca pe o rufa veche pe sarma dupa ce am spalat-o lenes, lasata in bataia vantului. Suntem tot ce lasam in spate, fiecare indoiala. Suntem cumpana unei decizii de moment. Suntem amestecul a doua vieti mintite de una. Suntem toate incruntarile si operatiile matematice cu ele. Suntem toate urletele refulate si ecoul lor din fiecare dor...Suntem tot ce urmeaza sa fim si tot ce nu vrem sa fim.
...Suntem?
Cum suntem?

Nu am sa iti raspund..si nici tu mie. Nici tu nu stii daca sunt, daca esti, cum suntem, de ce suntem, daca suntem, daca vom fi.
Leaga-ma de tine apoi vezi daca fug.
Pune-mi un cearsaf peste ochi si vezi daca te gasesc doar auzindu-te.
Inseteaza-ma si vezi daca o sa iti cer in genunchi apa.
Promite-mi marea...o sa te cred?
Ingroapa-ma in nisip. Cine va muri primul...? Eu cu nisip in nari? Sau poate tu cu dor pe frunte?

Acum respira si spune-mi: suntem..?

Utopie

"-Stii cumva unde e strada Anastasie Pana?
-Nu..imi pare rau...Chiar nu stiu..
-E ok, mersi mult"

O privire, eu nedumerita...si-am plecat. Pentru cinci minute am simtit ca ma indragostesc. Doar pentru cinci minute. As fi fost in stare sa intreb primul necunoscut unde strada Anastasie Pana si sa alerg inapoi sa ii spun.

Ce ne-am face daca ne-am indragosti cu minutele? Ne-am umple viata de amintiri frumoase si nedureroase. Am deveni maniaci, si am trai doar pentru asta. Scopul fiecaruia in viata ar fi sa iubesca. O satra de hippioti! Ne-am insela la fiecare jumatate de ora si ne-am binecuvanta unii pe altii. Ar muri intreaga specie din lipsa de urmasi..nu de la caldura.

Inca stiu ca zambesc cel mai frumnos, cand imi zambesc in barba..

Amalgam

Pleaca!
Fugi iar de la mine
Iar!
Impiedica-te!
Nu, de data asta nu o sa te mai ajut sa te ridici..
Nu si de data asta,
A mia oara
Intr-un infinit de ani.
Doar ingroapa-te cu mine!

Ah, doamne
Ce m-as mai arde cu tine
Prin paturi vechi
Cu tablie de lemn la margine.
Sa te las sa dai cu capul...?
Si nu, am sa te las sa te arzi.
Te-am ars deja..ai uitat?
Te-am ars la portofelul
Plamanului.
Uiti prea des ca respiri
Doar pe jumatate.
Si nu-ti mai ajung banii
De atata aer falsificat.

Hai sa ne ardem amandoi.
Eu pe tine,
Si tu pe mine.
Ca doi copii de gradinita...
Trage-ma de par
Cum iti placea cand erai mic.

Nu..imi pare rau
Nu mai am cosite
Nu mai am nici par.
Am preferat sa-ti impletesc un sac
Cu care sa te azvarlu in foc.
Parul meu arde repede,
Cel mai repede!

Arzi mocnit,
Si tu nu te mai prinde de mainile mele!
Le-ai legat la spate cand te jucai
De-a cuceritorul...
Nu mai tii minte?
Era intr-o dimineata...
Ai facut-o de nervi
Ca nu mai apunea soarele tau
Pe gatul meu.

Stii ce am sa fac?
Am sa iti rup gatul ala in care
Imi fixam privirea
Cand nu te admiram.

Apoi te invelesc in sacul meu de par
Si o sa te arunc in haos...
Pentru a cata oara...?
Nu mai conteaza.
Am sa te arunc EU!
Singura care trebuie sa aibe curajul
Singura care vrei sa te arunce
Singura care te-a aruncat,
Uitand sa te arda mai intai.

Nu am vrut sa te sting tot eu
Ca sa poti sa mai arzi
Si pentru alta.

Buf! Pleosc!
...

Lui

Nu. Sa nu ti se para ca iti cer prea mult.
Tu doar taci in gand si culege-ma de pe o creanga intr-un parc unde nu cad frunze primavara. Ia-mi fiecare gand si impleteste-l, fa-l al tau, amesteca-l bine cu fum de cafea si tigari ieftine. Nu spune vreun cuvant..si nu-mi mai murdari gandurile. Nu asta e menirea ta. Degeaba incerc sa te conving de tine, nu intelegi nimic. Nu vreau sa pleci, departe de mine asta. Vreau doar sa ma faci sa fiu a mea. Din nou, a mia oara. A nimenui altcuiva afara de mine. Eu, dumnezeul si calaul meu.
O sa vrei sa imi interzici milioane de simtiri, sa imi interzici existenta.. sa ma faci sa dispar. Stii mai bine decat mine ca nu existi. Esti mereu terta persoana, naluca in care imi incredintez toate visele si toate fricile, tot ce am in mine si tot ce ma face pe mine eu.
Inventia mea, ca o experienta chimica nereusita,. iti mai trebuie doar putina sare si o sa te confund apoi cu marea. Iti mai trebuiesc atat de multe ca sa existi, sa te materializezi, sa devii eu..
Esti cel caruia ii spun mereu ce as vrea sa spun altcuiva, mereu altora, mereu altii.

Multumesc pentru ca stii sa zbori cel mai frumos.